Dictionar

 
 

canabis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl., it. cannabis)

1. cânepă indiană.
2. stupefiant din canabis(1).
 
 

anopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anopsie)

1. (med.) lipsă a vederii; cecitate, orbire.
2. (med.) fel de strabism cu globul ocular deviat în sus.
 

arabist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Arabist, it. arabista)

1. specialist în arabistică.
2. specialist în limba, literatura, civilizația și istoria arabă.
 
 

avenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aven)

1. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane.
2. (var.) (s.n.) aven.
 

canabicultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (canabicultură)

1. cel care se ocupă cu canabicultura; cultivator de canabis sau de cânepă indiană.