Dictionar

august

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. Augustus mensis "luna lui Augustus")

1. a opta lună a anului din calendarul gregorian, care are 31 de zile; (pop.) gustar, (pop.) măsălar, (pop.) secerar.
 

august, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)

1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător.
 

augustal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. augustal)

1. preot, ofițer atașat persoanei împăratului roman (August).
 

augustan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. augustanus)

1. propriu împăratului August, din epoca lui.
 

augustin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. augustinus, fr. augustin)

1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
 

augustinian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. augustinien)

1. adj. referitor la Sf. Augustin.
2. adj., s. m. f. (călugăr) aparținând unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin.
 

augustinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. augustinisme)

1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea grației divine, concilierea platonismului cu doctrina creștină și subordonarea filozofiei față de credință.
 

augustal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. augustal)

1. preot, ofițer atașat persoanei împăratului roman (August).
 

augustan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. augustanus)

1. propriu împăratului August, din epoca lui.
 

augustin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. augustinus, fr. augustin)

1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
 

augustinian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. augustinien)

1. adj. referitor la Sf. Augustin.
2. adj., s. m. f. (călugăr) aparținând unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin.
 

augustinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. augustinisme)

1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea grației divine, concilierea platonismului cu doctrina creștină și subordonarea filozofiei față de credință.
 

blanquist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. blanquiste)

1. I. referitor la Auguste Blanqui (1805- 1881) sau la doctrinele sale.
2. II. adept al blanquismului.