OK
X
corupție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corruption, lat. corruptio)
1.
abatere
de
la
moralitate,
de
la
datorie;
depravare,
pervertire,
venalitate.
anticorupție
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (anti- + corupţie)
1.
care
se
opune
sau
care
combate
corupția;
împotriva
corupției.
anticorupție
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (anti- + corupţie)
1.
care
se
opune
sau
care
combate
corupția;
împotriva
corupției.
bizantinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. byzantinisme)
1.
caracter,
influență
bizantină
(în
arhitectură,
ornamentație).
2.
stil
specific
culturii
și
artei,
modului
de
viață
și
mentalității
din
Imperiul
Bizantin;
mod
de
a
acționa
prin
corupție,
dezordine
(politică)
și
intrigă.
3.
predilecție
pentru
disputele
subtile
și
inutile.
cangrenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)
1.
distrugere
prin
putrezire
a
unei
părți
din
țesuturile
unui
organism
animal.
2.
(fig.)
stare
de
descompunere
morală,
de
corupție.
decadență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décadence, lat. decadentia)
1.
decădere,
declin,
regres.
2.
corupție,
degradare
morală,
depravare.
delicvescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déliquescence)
1.
proprietate
a
unor
substanțe
solide
de
a
fi
delicvescente.
2.
(fig.)
decadență,
corupție.
dezinfecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. désinfection)
1.
acțiunea
de
a
dezinfecta
și
rezultatul
ei;
dezinfectare,
dezinfectat.
2.
operație
de
igienă
care
are
ca
scop
eliminarea
agenților
infecțioși
și
a
germenilor
patogeni
dintr-un
anumit
loc;
(prin
metonimie)
serviciul
de
igienă
responsabil
de
această
operațiune.
3.
(fig.)
lupta
împotriva
(și
distrugerea)
corupției
morale.
4.
(var.)
(înv.)
dezinfecțiune.
5.
(antonim)
infecție.