abnega

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.

mască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața.
2. față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura.
3. a-și scoate (sau a-și lepăda) ~a = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față.
4. persoană mascată.
5. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională.
6. înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală.
7. (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals.
8. machiaj.
9. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului.
10. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort.
11. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc.
12. dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție.
13. (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date.
14. ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.
15. (la baraje) ecran de etanșare.
16. cașeu.
17. adăpost individual pe câmpul de luptă.

renega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. renegare)

1. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui.

abnegare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abnega)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegație.
2. (rar) nerecunoașterea necesității unui lucru, unui fenomen, unei afirmații et cetera; tăgăduire.
3. renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva; lepădare de cineva sau ceva.

abandonat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (abandona)

1. I. care a fost părăsit.
2. (despre nou-născuți) care a fost părăsit de către mamă; lepădat.
3. II. încetarea de a mai face ceva.
4. părăsire de bunăvoie (a cuiva sau a ceva).
5. abandon, renunțare la ceva.