calm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calme)

1. adj. în stare de liniște deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat.
3. s. n. stare de nemișcare; liniște deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece.

calmato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. calmato)

1. (muz.) liniștit, potolit, calm.

temperat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. temperé, it. temperato)

1. moderat, potolit.
2. climă ~ă = climă cu veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă ~ă = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului cuprinse între tropice și cercurile polare.
3. (muz.) sistem ~ = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale.

forfoti

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (onomat.)

1. a umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a mișuna, a roi.
2. a fierbe cu zgomot înăbușit, a clocoti încet, potolit.

nesățios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + sățios)

1. care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; neîndestulat.
2. care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; (prin ext.) lacom.
3. (despre mâncare) care nu satură.
4. (fig.) care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; (prin ext.) mistuitor, devorant.
5. (var.) (înv.) nesițios, (reg.) năsățios, (reg.) nesățos, (reg.) nisățos.

domesticire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. domestici)

1. acțiunea de a (se) domestici și rezultatul ei; îmblânzirea animalelor sălbatice.
2. (fig.) transformare a cuiva, care devine mai potolit, mai sociabil.