Dictionar

scamator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. escamoteur)

1. cel care face scamatorii; prestidigitator.
 
 

escamoter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. escamoteur)

1. (rar) scamator la circ.
 
 
 
 

prestidigitator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prestidigitateur)

1. specialist în prestidigitație; scamator.
2. (fig.) om abil în mișcările mâinilor.
 

prestidigitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prestidigitation)

1. arta și tehnica de a face scamatorii, de a produce iluzii optice prin mișcări foarte îndemânatice și rapide ale mâinilor.