OK
X
bipen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bipenne, lat. bipennis)
1.
adj.
cu
două
aripi.
2.
s.
f.
secure
romană
cu
două
tăișuri.
floretă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fleuret, germ. Fleurett)
1.
armă
albă,
lungă,
flexibilă,
cu
lama
în
patru
muchii,
fără
tăiș,
în
exercițiile
de
scrimă.
2.
probă
de
scrimă
practicată
cu
această
armă.
freză 1
Parte de vorbire:
s. f.
Etimologie: (fr. fraise)
1.
unealtă
pentru
prelucrarea
metalelor,
a
lemnului,
pentru
diverse
tăieturi,
roți
dințate
etc.,
din
unul
sau
mai
multe
tăișuri
dispuse
simetric
în
jurul
unui
ax.
2.
mașină
de
frezat.
3.
mașină
agricolă
pentru
scormonit
și
amestecat
pământul,
precum
și
pentru
distrugerea
buruienilor.
gladium
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. gladium)
1.
spadă
romană
scurtă
și
lată,
cu
două
tăișuri
paralele
și
vârf
triunghiular.
2.
(var.)
gladiu.
spadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. spada)
1.
armă
albă
formată
dintr-o
lamă
dreaptă
cu
două
tăișuri,
din
gardă
și
mâner,
cu
care
se
poate
tăia
și
împunge.
2.
(sport)
armă
formată
dintr-o
lamă
îngustă
de
oțel
și
mâner,
folosită
la
scrimă;
(prin
ext.)
probă
de
scrimă
care
se
practică
cu
această
armă.
3.
(sport)
una
dintre
cele
trei
arme
ale
scrimei,
disciplina
care
folosește
această
armă.
4.
(sintagmă)
film
de
capă
și
~
=
film
de
aventuri
eroice
și
cavalerești
a
cărui
acțiune
se
plasează
în
epoca
medievală.
5.
(înv.;
expr.)
~da
(sabia)
lui
Damocles
=
un
pericol
care
poate
apărea
în
orice
moment.
ascuțit
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (v. ascuți)
1.
(despre
obiecte)
care
este
prevăzut
cu
tăiș
sau
cu
vârf;
înțepător,
muchiat,
tăios.
2.
unghi
~
=
unghi
mai
mic
de
90
de
grade.
3.
fig.
ager,
pătrunzător,
perspicace.
4.
(despre
senzații,
sentimente
etc.)
intens,
viu.
5.
(despre
conflicte,
ciocniri
etc.)
violent,
înverșunat.
6.
(despre
vorbe,
privire)
care
străpunge;
sfredelitor;
aspru,
tăios.
7.
(despre
sunete,
glas,
râs)
strident.
8.
s.
n.
faptul
de
a
ascuți.
9.
(înv.)
ascuțiș.