Dictionar

virtute

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. virtus, după fr. virtu)

1. calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etic etc.; integritate morală.
2. castitate, curățenie.
3. în ~a... = pe baza, ca urmare a...
 
 

catone

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. catone)

1. om de o virtute severă; cato, caton.
 
 

decorativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décorativité)

1. caracter decorativ al unui obiect sau al unor lucrări arhitectonice; calitate, virtute decorativă; decorativism.