virtute
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. virtus, după fr. virtu)
Etimologie: (lat. virtus, după fr. virtu)
1. calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etic etc.; integritate morală.
2. castitate, curățenie.
3. în ~a... = pe baza, ca urmare a...