ateu, -ee
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. athée, gr. atheos)
Etimologie: (fr. athée, gr. atheos)
1. I. care neagă existența lui Dumnezeu; care neagă existența oricărei divinități; care aderă la ateism
2. II. persoană care nu-l recunoaște pe Dumnezeu sau neagă existența lui Dumnezeu.
3. persoană care nu crede în existența zeităților sau a divinității.
4. persoană care nu crede în ceva, enunțat fără dovezi.
5. persoană care nu are religie.
6. (var.) ateiu.
7. (antonime) deist, teist.