umanitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. humanitaire)

1. care privește umanitatea.
2. care se preocupă de interesele, de binele omenirii; plin de umanitate.
3. care se străduiește să ușureze omenirea aflată în suferință, să vină în ajutorul oamenilor aflați în nevoie, aflați în suferință.
4. (anton.) antiumanitar.

umanitarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. humanitarisme)

1. concepție, atitudine pătrunsă de dragoste față de oameni; umanitate (2).

umanitarist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. humanitariste)

1. I. referitor la umanitarism, propriu umanitarismului (ideologie axată pe valoarea vieții umane).
2. care este inspirat de umanitarism.
3. II. adept al umanitarismului.
4. persoană care susține ideile umanitare.

terorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terrorisme)

1. folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace violente sau amenințări de natură să provoace teamă și neîncredere, panică și nesiguranță, ignorând orice norme umanitare.

umanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. humanisme, germ. Humanismus)

1. mișcare culturală și orientare progresistă a gândirii din epoca Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării față de om, promovând, în opoziție cu ideologia și cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalității, pe baza culturii antice.
2. ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane.
3. (prin ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană.
4. (antonim) antiumanism.

umanitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. humanitaire)

1. care privește umanitatea.
2. care se preocupă de interesele, de binele omenirii; plin de umanitate.
3. care se străduiește să ușureze omenirea aflată în suferință, să vină în ajutorul oamenilor aflați în nevoie, aflați în suferință.
4. (anton.) antiumanitar.

umanitarist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. humanitariste)

1. I. referitor la umanitarism, propriu umanitarismului (ideologie axată pe valoarea vieții umane).
2. care este inspirat de umanitarism.
3. II. adept al umanitarismului.
4. persoană care susține ideile umanitare.

umanitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. humanité, lat. humanitas)

1. neamul omenesc, omenire.
2. colectivitate de oameni.
3. omenie, bunătate, compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism.