reconstituire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (reconstitui)

1. acțiunea de a reconstitui; restabilire.
2. (lingv.) reconstrucție.
3. (biol.) reasamblare a celulelor diferențiate și izolate pentru a forma un nou individ.
4. problemă de perspicacitate constând în a reface un careu de cuvinte, un proverb, o figură geometrică prin alăturarea de diverse fragmente; puzzle.

adstrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adstrat)

1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenței lingvistice.

alveoloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alveoloplasty)

1. reconstituire a crestei alveolare dentare.

anastiloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anastylose)

1. reconstituire a unui obiect distrus parțial, a unui relict.

antropoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropoplastie)

1. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor dispărute, pornind de la elementele scheletului.

apocatastază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)

1. readucere la un stadiu anterior.
2. (la stoici și unii mistici) reconstituire a unor situații inițiale de proveniență originară.

comparativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparatif, lat. comparativus)

1. bazat pe comparație; pentru o comparație.
2. metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparație, structura gramaticală a limbilor înrudite.
3. (gram.) grad ~ (și s. n.) = formă a adjectivului și a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.