Dictionar

domestic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. domestique, lat. domesticus)

1. (despre animale) care trăiește pe lângă casa omului.
2. (despre ocupații, condiții de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim.
 

domestici

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. domestiquer)

1. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi.
 
 

domesticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. domesticité)

1. stare a unui animal domestic.
2. (rar) situația de servitor.
 
 

apidologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apidologie)

1. studiul biologic al albinei domestice.
 
 

bactriană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bactrienne)

1. cămilă cu două cocoașe, domesticită, în Asia.