OK
X
preponderent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prépondérant)
1.
superior
ca
pondere,
ca
importanță
etc.;
precumpănitor,
predominant.
preponderență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prépondérance)
1.
superioritate
ca
greutate,
influență,
importanță
etc.;
predominanță.
aromorfoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aromorphose)
1.
(biol.)
complex
de
modificări
morfologice
cu
rol
preponderent
în
procesul
evoluției
filogenetice.
conținutism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. contenutismo)
1.
teorie
estetică
care
acordă
mare
importanță
conținutului
operei.
2.
preponderență
a
conținutului
într-o
operă
de
artă
față
de
mijloacele
formale.
dominant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dominant)
1.
adj.
care
domină;
preponderent.
2.
specific,
caracteristic;
dominator.
3.
s.
f.
parte,
trăsătură
caracteristică,
fundamentală.
4.
nuanță
coloristică
sau
culoare
în
exces
într-o
imagine
cinematografică,
un
diapozitiv
sau
o
fotografie
în
culori.
5.
(muz.)
treapta
a
cincea
a
unei
game
diatomice;
acord
pe
această
treaptă.
6.
focar
de
excitație
puternică,
precumpănitor
la
un
moment
dat,
în
activitatea
nervoasă
superioară.
7.
(biol.;
despre
un
taxon)
cu
cel
mai
mare
număr
de
indivizi
dintr-o
fito-
sau
zoocenoză.
dominanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dominance)
1.
caracter,
element
dominant
într-un
ansamblu;
preponderență.
2.
(biol.)
capacitate
a
unei
gene
de
a
se
manifesta
fenotipic.
insecvent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. inséquent)
1.
(despre
o
vale,
o
alunecare
de
teren)
care
nu
este
orientată
pe
direcția
înclinării
straturilor.
2.
se
spune
despre
un
curs
de
apă
a
cărui
direcție
este
independentă
de
structura
geologică.
3.
curs
de
apă
~
=
curs
de
apă
care
nu
are
o
direcție
preponderentă.
militarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. militarisme, germ. Militarismus)
1.
politică
care
acordă
armatei
și
celorlalte
instituții
militare
un
loc
preponderent
în
societate,
iar
conducătorilor
militari
un
rol
principal
în
dirijarea
politicii
interne
și
externe
a
țării.