Dictionar

carate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caraté)

1. dermatoză contagioasă sau cronică cauzată de o treponemă, care se manifestă prin erupții roșii, brune sau galbene.
 

celenterate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelentérés)

1. încrengătură de animale inferioare acvatice, cu corpul în formă de sac cu un orificiu înconjurat de numeroase tentacule.
 

chelicerate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chélicérates)

1. pl. subîncrengătură a artropodelor, clasa arahnidelor, prevăzute cu chelicere.
 

confrate

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. confrère)

1. persoană care făcând parte dintr-un grup, prin natura sau condiția sa, se află într-o situație comună celorlalți membri.
2. coleg de profesiune, tovarăș de meserie.
3. (înv.) tovarăș de conspirație.
 

karate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. karaté)

1. (sport) metodă japoneză de luptă care înglobează o serie de poziții, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade.
 

rateu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. raté)

1. neaprindere a pulberii unui proiectil; proiectil neexplodat.
2. defect în funcționarea unui motor cu explozie, datorită arderii incomplete a combustibilului, care produce o falsă explozie.
3. (fam.) gafă.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

abrahie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachie)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor.
 

abrahiocefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor și a capului.
 

acefalobrahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalobrachia)

1. monstruozitate congenitală, lipsa capului și a brațelor.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.