acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.

baterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziție de tragere.
3. ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.

biplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biplan)

1. (avion) cu două rânduri de aripi suprapuse.

bistratificat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bistratifié)

1. (despre soluri, minerale) din două straturi diferite ca vârstă, natură, textură etc.
2. (despre organisme) cu celulele dispuse în două straturi suprapuse.

conduplicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. condupliqué)

1. (bot.; despre un organ) îndoit longitudinal în două jumătăți suprapuse.

contraplacaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-placage)

1. placă din mai multe foi subțiri de lemn suprapuse și lipite între ele cu fibrele lemnului în sens contrar.