OK
X
alcoolic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alcoolique)
1.
adj.
care
conține
alcool.
2.
referitor
la
alcool(ism).
3.
s.
m.
f.
cel
care
consumă
abuziv
alcool;
bețiv.
alcoolism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcoolisme)
1.
intoxicație
cronică
cu
alcool;
etilism.
alcooliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alcooliser)
1.
tr.
a
adăuga
alcool
unui
alt
lichid.
2.
refl.
(despre
oameni)
a
se
intoxica
cu
alcool.
alcooliză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcoolyse)
1.
reacție
chimică
dintre
alcoolul
unui
ester
și
un
alt
alcool.
alcoolizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alcoolisable)
1.
care
se
poate
transforma
în
alcool.
2.
care
poate
fi
alcoolizat.
alcoolizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. alcooliza, cf. fr. alcoolisé)
1.
care
conține
alcool;
în
care
a
fost
introdus
alcool;
la
care
s-a
adăugat
alcool.
2.
alcoolic;
intoxicat
de
alcool.
absint
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1.
plantă
amară
și
aromatică,
cu
esență
toxică;
pelin.
2.
băutură
alcoolică,
tare,
verzuie,
preparată
din
absint.
after-shave
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. after-shave)
1.
loțiune
ușor
alcoolizată,
plăcut
parfumată,
după
bărbierit.
alcool
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcool)
1.
s.
m.
compus
derivat
din
hidrocarburi
prin
substituirea
cu
un
carbon
saturat.
2.
s.
n.
lichid
obținut
prin
fermentarea
și
distilarea
vinului,
a
cerealelor
etc.;
alcool
etilic,
etanol;
spirt.
3.
orice
băutură
alcoolică.
alcoolmetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. alcoométrie)
1.
determinarea
gradului
de
concentrație
a
unei
soluții
alcoolice.
alcoolomanie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcoolomanie)
1.
dependență
față
de
băuturile
alcoolice.
aldehidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aldéhyde)
1.
substanță
organică
obținută
prin
oxidarea
unor
alcooli.