coborâtură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (coborât + ură)

1. (în credințele populare) boală intrată în corpul cuiva; (înv.) pogorâtură.

bemol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bémol, it. bemolle)

1. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă.
2. adj. (despre note) coborât cu un semiton.

bernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berne)

1. în ~ = (despre steaguri) coborât pe jumătate, în semn de doliu.

criptorhid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cryptorchide)

1. individ care prezintă criptorhidie, ale cărui testicule nu au coborât în scrot.

descendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. descendance)

1. înrudire în linie coborâtoare; filiație.
2. totalitatea urmașilor; posteritate.

dorsal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorsal)

1. adj. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ.
2. (s. m.) marele ~ = cel mai lat mușchi al spatelui.
3. (despre foneme) articulat în spatele limbii.
4. s. f. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine.
5. lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent.
6. relief mai puțin accidentat, care separă unități de relief mai joase.
7. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”.

flotare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( flota)

1. acțiunea de a flota; flotaj.
2. (text.) trecere a unui fir dintr-un sistem, peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale.
3. fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație.