OK
X
deducție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déduction, lat. deductio)
1.
formă
fundamentală
de
raționament
în
care
concluzia
rezultă
cu
necesitate
din
premise.
axiomatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. axiomatique)
1.
adj.
întemeiat
pe
o
axiomă,
cu
caracter
de
axiomă.
2.
metodă
~ă
=
metodă
științifică
de
expunere
care,
pornind
de
la
axiome,
deduce
noi
propoziții
(teoreme).
3.
s.
f.
disciplină
care
studiază
înlănțuirea
coerentă
a
axiomelor,
în
scopul
asigurării
corectitudinii
fundamentelor
matematicii
și
a
utilizării
corecte
a
deducției
în
științe;
timologie.
completitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. complétude)
1.
(log.)
proprietate
a
unui
sistem
ipotetic-deductiv
în
care
orice
propoziție
supusă
regulilor
de
deducție
poate
fi
demonstrată.
deduce
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. deducere, după fr. déduire)
1.
a
raționa
printr-o
serie
de
propoziții
care
decurg
riguros
unele
din
altele,
mergând
de
la
cauză
la
efect,
de
la
principiu
la
consecință,
de
la
general
la
specific;
a
face
o
deducție.
2.
(înv.)
a
scădea
o
cantitate
din
alta;
a
scădea
o
sumă
dintr-un
total
de
plătit.
3.
(antonime)
a
induce,
a
adiționa.
deductiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déductif, lat. deductivus)
1.
care
procedează
prin
deducție;
care
folosește
deducția.
matematiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. mathématiser)
1.
a
da
caracter
matematic
(unei
științe,
unei
probleme
etc.).
2.
a
utiliza
conceptele
matematice
în
formularea
ipotezelor
și
a
procedeelor
de
deducție
în
diferite
teorii
științifice.
3.
a
abstractiza.
substrucție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. substruction)
1.
(arhit.)
parte
inferioară
a
unei
construcții.
2.
temelie,
fundament.
3.
(fil.)
deducție
a
principiilor
care
stau
la
baza
unui
ansamblu
structural.