bifor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bifora)

1. (în stilul romantic și gotic; despre o deschidere) cu două uși sau canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc.
2. uter ~ = malformație a uterului al cărui col prezintă două orificii.

claire-voie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claire-voie)

1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu șipci; planșeu din grinzi cu interspații.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărțite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.

emistih

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémistiche, lat. hemistichium)

1. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură.

eșichier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échiquier)

1. dispunere a unor obiecte pe mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele.
2. dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale.
3. (fig.) loc unde se opun partide, interese (politice).

iardang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. yardang)

1. formă de relief cu aspectul unor ridicături despărțite prin șanțuri, specifică deșerturilor Asiei Centrale.

tandem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. tandem)

1. bicicletă cu tracțiune dublă pentru două persoane, având șeile așezate una în spatele celeilalte.
2. cabrioletă descoperită, trasă de doi cai înhămați unul după altul.
3. cilindru compresor mecanic cu două tăvăluguri, egale ca mărime, ca formă și greutate.
4. poziție de montare a două sisteme tehnice care lucrează împreună, astfel încât axele lor longitudinale să fie în prelungire.
5. (fam.) asociație de două persoane (nedespărțite).