Dictionar

autofecundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. autofécondation)

1. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație.
 

pseudofecundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. pseudo-fécondation)

1. partenogeneză în care polenul nu intervine decât ca excitant al țesuturilor ovulare.
 

androgamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androgamie)

1. proces de fecundare a gametului mascul cu cel femel.
 

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.
 

apomixie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apomixie)

1. (bot.) mod de reproducere asexuat diploid, fără fecundare, creând astfel semințe identice genetic cu planta părinte; apogamie.
 

apospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apospermie)

1. (bot.) reproducere fără fecundare sau fără semințe, pe cale vegetativă (bulbi, muguri et cetera).
 

autocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocarpe)

1. (despre fructe) rezultat prin autopolenizare sau autofecundare.
 

autofecundație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autofécondation)

1. (bot., biol.) fecundare prin sine însuși.
2. (bot.) fecundare obținută prin unirea gameților produși de aceeași plantă.
3. (biol.) fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ.
4. (sinonim) autofecundare.