centra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. centrer)

1. tr. a așeza, a fixa în/pe centru sau într-o poziție corectă (o piesă).
2. (fig.) a îndrepta către un anumit scop, a grupa.
3. a regla două sau mai multe mașini care funcționează cuplate.
4. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) în careul de la poartă.

cvintet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. quintetto, fr. quintette)

1. formație muzicală alcătuită din cinci interpreți.
2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație.
3. linie de atac a unei echipe (de fotbal) compusă din cinci jucători.
4. cvinarie.

degaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégager)

1. tr. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică.
2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala.
3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului.
4. (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului.
5. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera.

dribla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dribbler, engl. dribble)

1. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mișcări înșelătoare, pentru a putea evita adversarul.
2. tr. a-și înșela, a-și depăși adversarul.
3. fam. (persoane) a face să ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți.

efect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
6. (mil.) echipament.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.

heading

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. heading)

1. lovitură cu capul (la fotbal).