alelogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allélogenèse)

1. succesiune a două generații (sporofitică și gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.

bivoltin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bivoltin)

1. (despre insecte, viermi de mătase) care prezintă două generații pe an.

clona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. clone)

1. a izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru generații.
2. a crea o clonă; a efectua o clonare.
3. a produce o copie sau o imitație.

educație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éducation, lat. educatio)

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.

heterogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogenèse)

1. (biol.) geneză a unor urmași diferiți în cadrul aceleiași specii; apariția de caractere diferite la indivizii aparținând generațiilor succesive.
2. alternanță de generații; heterogenie.
3. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern.
4. (var.) eterogeneză.

heterogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogénie)

1. (biol.) producerea unui organism viu fără ajutorul unor organisme preexistente ale aceleiași specii; generație spontanee, heterogeneză.
2. alternanță de generații; heterogeneză.
3. (var.) eterogenie.