OK
X
imperfecțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imperfection, lat. imperfectio)
1.
starea
a
ceea
ce
este
imperfect.
defect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. defectus, germ. Defekt)
1.
adj.
care
s-a
defectat,
s-a
stricat.
2.
s.
n.
imperfecțiune,
lipsă,
cusur.
3.
deranjament,
dereglare
care
împiedică
funcționarea
unei
mașini,
a
unui
aparat,
mecanism
etc.
4.
dezavantaj,
inconvenient.
5.
(fiz.)
~
de
masă
=
diferența
dintre
suma
particulelor
constitutive
ale
unui
atom
și
masa
reală
a
acestuia.
defectuozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. défectuosité)
1.
defect,
imperfecțiune;
stare
de
defecțiune
(2).
infirmitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. infirmité, lat. infirmitas)
1.
stare
a
celui
infirm;
lipsă
parțială
sau
totală
a
unui
organ
sau
a
unei
funcții.
2.
(fig.)
slăbiciune,
imperfecțiune.
perfecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. perfectio, -onis, fr. perfection)
1.
starea
a
ceea
ce
este
perfect
în
felul
său;
perfecțiune.
2.
la
~
=
în
mod
desăvârșit;
fără
cusur.
3.
(antonim)
imperfecțiune.
perfecțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. perfectio, fr. perfection)
1.
însușirea,
caracterul
a
ceea
ce
este
perfect,
fără
defect;
calitatea,
starea
a
ceea
ce
a
atins
plenitudinea;
desăvârșire.
2.
(prin
metonimie)
lucru
perfect
realizat;
(concret.)
lucru
sau
ființă
perfectă,
desăvârșită.
3.
(religie)
starea
cea
mai
înaltă
a
vieții
religioase.
4.
(în
forma
perfecție)
la
~
=
în
mod
desăvârșit;
fără
cusur.
5.
(var.)
perfecție.
6.
(antonim)
imperfecțiune.
scorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scorie, lat. scoria)
1.
reziduu
la
extragerea
metalelor
din
minereuri
și
la
topirea
metalelor;
zgură.
2.
produs
vulcanic
spongios
cu
aspect
de
zgură.
3.
strat
de
oxid
pe
suprafața
unei
piese
de
oțel
încălzite
la
temperaturi
înalte.
4.
(fig.)
imperfecțiune,
defect.