Dictionar

blinda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blinder)

1. tr. a acoperi cu blindaj.
2. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc.
 

elindă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élinde)

1. grindă metalică, la unele drage și la excavatoarele cu cupe, pe care se deplasează lanțul port-cupe.
 

indamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. indamine)

1. colorant organic albastru(-verzui), puțin rezistent față de acizi.
 

indan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. indan)

1. hidrocarbură rezultată din gudroane, solubilă în dizolvanți organici.
 

indantren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indanthrène)

1. colorant sintetic albastru, rezistent la lumină, apă și acizi, folosit în imprimeria textilă.
 

îndărătnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (îndărăt + -nic)

1. care se încăpățânează, nu cedează (ușor); încăpățânat, recalcitrant; (prin ext.) stăruitor, perseverent.
2. (rar) rămas în urmă; dator, restanțier.
3. (var.) (reg.) îndărăpnic, (reg.) îndărăptnic.
 

acerb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
 

aldolază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldolase)

1. enzimă care intervine în reacțiile biologice de degradare a glicogenului sau glucozei, scindând fructoza.
 

ambrazură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrasure)

1. deschizătură în peretele unei fortificații, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.
2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o ușă sau o fereastră.
 

anamorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamorphose)

1. deformare a imaginii unui obiect într-o oglindă curbă sau într-un sistem optic nesferic.
2. efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal.
 

antecuirasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-cuirasse)

1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcția de zidărie sau beton a unei fortificații.
 

anticar (1)

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (după fr. antichar)

1. care se opune acțiunii vehiculelor blindate, care dăunează vehiculelor blindate; antitanc.