disocia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dissocier, lat. dissociare)

1. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar.
2. tr. a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.).

distribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distribution, lat. distributio)

1. distribuire; repartiție.
2. felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.
3. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulțimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).
4. dirijarea și repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc.
5. totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia.
6. (lingv.) ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază.

lipofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lipophile)

1. (despre molecule) cu afinitate pentru substanțele grase.

monoatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monoatomique)

1. (despre molecule) dintr-un singur atom; (despre substanțe) cu astfel de molecule.

monoclorurat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. monochloré)

1. (despre substanțe, compuși, molecule) cu un atom de clor apărut prin clorurare.

tetraatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tétratomique)

1. (despre molecule) din patru atomi.