ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

aperiodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
6. (antonim) periodic.

bigrilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bigrille)

1. (electronică) tub electronic cu două grile; tetrodă.

combinațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. combinational)

1. despre sau se referă la combinație sau la procesul de combinare.
2. (electronică digitală) circuit logic ~ = circuit a cărui funcționare se referă doar la relația intrare-ieșire, descrisă de o funcție logică.

defectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. défectivité)

1. însușirea de a fi defectiv, de a prezenta imperfecțiuni sau lipsuri.
2. (gramatică) caracterul substantivelor sau verbelor defective, care au flexiunea incompletă sau care nu se întrebuințează la anumite forme gramaticale.
3. (electronică) prezența defectelor în cristalul unui semiconductor.
4. (muzică) însușire a unor game de a nu cuprinde toate treptele octavei.

distribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distribution, lat. distributio)

1. distribuire; repartiție.
2. felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.
3. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulțimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).
4. dirijarea și repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc.
5. totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia.
6. (lingv.) ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază.