distribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distribution, lat. distributio)

1. distribuire; repartiție.
2. felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.
3. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulțimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).
4. dirijarea și repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc.
5. totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia.
6. (lingv.) ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază.

imitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imitatif, lat. imitativus)

1. care imită (sunete); care caută să imite natura.
2. armonie ~ă = frază sau vers care, prin eufonie, evocă sau imită un zgomot din natură sau un obiect (ex. gâl-gâl, scârț-scârț).

postpalatal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. postpalatal)

1. (sunet) articulat în partea posterioară a vălului palatului; velar.

pronunța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. pronuntiare, fr. prononcer)

1. tr. a articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte).
2. a ține, a rosti (un discurs).
3. tr., refl. (jur.) a decide în urma unor dezbateri, a comunica o sentință, o hotărâre etc.
4. refl. a-și spune părerea; a opina.

vocoid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. vocoïde)

1. (fon.) (sunet) oral central, reconator, al cărui tip reprezentativ este vocala.
2. (anton.) contoid.