Dictionar

motiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. motiver)

1. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica.
2. a servi drept cauză pentru...
 

demotiva

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. démotiver)

1. a face (pe cineva) să piardă orice motivație, orice dorință sau motiv pentru a continua o muncă, o acțiune etc.
 

locomotivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. locomotive, germ. Lokomotive)

1. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele.
 

motival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. motival)

1. (jur.) referitor la motivele unei arestări.
 

motivare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (motiva)

1. acțiunea de a motiva; motivație.
2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc.
 

motivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. motivation)

1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare.
2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ.
 

motivațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. motivationnel, engl. motivational)

1. care servește de motivație.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

afectivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectivité)

1. ansamblu al proceselor afective.
2. comportare emotivă; sensibilitate sufletească.
 

anxios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. anxieux)

1. (cel) care suferă de anxietate, care simte anxietate.
2. (persoană) care își face griji (sau temeri) nemotivate; (om) neliniștit, îngrijorat.
 

astenofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. asthenophobia)

1. teamă excesivă și nemotivată de oboseală; frică morbidă de oboseală.
 

biocentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + centrism)

1. concepție care abordează de pe o poziție fiziologică motivația unui comportament psihic.
 

conație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conation)

1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecință a acțiunii.
2. (filosofie) motivație, voință, impuls care determină un act, un efort oarecare.