carta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. kartieren)

1. a repartiza corespondența poștală pe destinatari.
2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare.
3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului.
4. a identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol.
5. a identifica și delimita rezervațiile dintr-un arboret.

garnitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garniture)

1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament.
2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură.
3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja.
4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet.
5. totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini.
6. echipă (completă).
7. ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren.
8. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele.
9. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ.
10. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite.

locomotivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. locomotive, germ. Lokomotive)

1. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele.

marșrut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. marşrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)

1. itinerar, traseu.
2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia și nu lasă vagoanele în stații.
3. metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită.

semnal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. signal)

1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță.
2. ~ topografic = baliză; exemplar, număr ~ = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv.
3. sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio.
4. ~ rutier = indicator de circulație.
5. instalație prin care se transmite un semnal.
6. ~ de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da ~ul = a lua inițiativa, a începe o acțiune.
7. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls.
8. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat.

tampon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tampon)

1. bucată mare de vată sau de tifon sterilizat care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie.
2. disc metalic masiv, prevăzut cu un resort puternic, care primește șocurile dintre vagoanele de cale ferată, de tramvai etc.
3. accesoriu de birou, dintr-o placă recurbată pe care se așază hârtie sugativă.
4. substanță pentru împiedicarea unui anumit proces chimic.
5. (inform.) dispozitiv destinat a izola un lanț de tehnici situat în aval de particularitățile unui lanț în amonte.
6. (fig.) ceea ce amortizează șocuri, împiedică ciocniri.
7. zonă ~ = zonă de protecție dintre două state menită a împiedica conflictele directe.