Dictionar

 

resorta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + sorta)

1. a sorta din nou; a rearanja pe sorturi.
 

resortisant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ressortissant)

1. persoană fizică sau juridică aparținând unui stat aflat sub protecția altui stat.
 
 

lornion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lorgnon)

1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez.
2. ochelari (plianți) cu mâner; fasamen.
 
 

simering

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. simmering, germ. Simmering)

1. (tehn.) garnitură (3) elastică de etanșare care se montează pe anumite organe cu ajutorul unui resort spiral în formă de inel.
 

stor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. store)

1. perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială.