stor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. store)

1. perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială.

balastor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balasta + -or)

1. mașină pentru balastare.

castor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. castor)

1. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber.
2. s. n. blana prelucrată a acestui animal.
3. postav din păr de castor (I).

chestor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare.
2. șeful unei chesturi de poliție.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate.

compostor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. composteur)

1. aparat cu litere sau cifre interșanjabile cu care se marchează, se datează documente.
2. dispozitiv pentru perforat bilete în vehiculele cu autotaxare.

digestor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digesteur)

1. aparat pentru separarea particulelor solubile din unele substanțe sub acțiunea căldurii.
2. recipient în care se opăresc fructele și legumele pentru conserve.

exhaustor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. exhausteur)

1. ventilator centrifugal pentru aspirarea și evacuarea aerului sau a altor gaze din încăperi închise.
2. aparat pentru a ridica un lichid dintr-un rezervor plasat mai jos.
3. dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului.
4. (var.) exaustor.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

aberoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.

aculeiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aculéiforme)

1. (despre plante sau părți ale acestora) în formă de ac; aculeat.

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.

admonitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. admonitif)

1. care admonestează, care cenzurează (ex. consistoriu ~).