Dictionar

 

pastor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pastor, germ. Pastor)

1. preot protestant.
 
 

pastoralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pastoralisme, engl. pastoralism)

1. tendință în literatură și artă caracterizată prin folosirea temelor idilice din viața de la țară; caracter pastoral, bucolic.
 

pastoraliza

Parte de vorbire:  vb. tr., intr.  
Etimologie: (cf. fr. pastoraliser)

1. a adopta o viață pastorală.
2. a trece la o viață pastorală.
3. a se ocupa de păstorit.
 

pastoralizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. pastoralisation)

1. faptul de a adopta o viață pastorală, de a se ocupa de păstorit.
 

arcadic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. arcadico)

1. câmpenesc, pastoral, idilic, pitoresc.
 

bergeretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bergerette)

1. mică arie cu subiect și aspect pastoral.
 
 
 

eglogă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. églogue, lat. ecloga)

1. poezie pastorală; idilă; bucolică.