conștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale.
2. gândire, spirit.
3. faptul de a-și da seama; înțelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.

diferențiere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (diferenţia)

1. acțiunea de a diferenția.
2. proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor.
3. (fon.) modificare sau dispariție a unui sunet într-un cuvânt sub influența unui alt sunet, identic sau asemănător, din același cuvânt.

neuroepiteliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neuro- épithélium)

1. formă specială de epiteliu la capătul unor analizatori cu funcții importante în realizarea percepțiilor.