perima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. périmer, lat. perimere)

1. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz.
2. (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal.

perimamar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (peri- + mamar)

1. situat în jurul sânului.

perimaritim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périmaritime)

1. situat în jurul unei mări.

caduc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, șubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.

demoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démoder)

1. refl. a nu mai corespunde modei.
2. (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima.

desuet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désuet, lat. desuetus)

1. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat.

desuetudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désuétude, lat. desuetudo)

1. caracter a ceea ce este învechit, a ceea ce este de modă veche.
2. obicei, practică care nu mai este sau aproape că nu mai este folosită.
3. stare de abandon în care se găsește un lucru.
4. (drept) ieșire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp.
5. (lingv.) se spune despre un cuvânt a cărui utilizare a ieșit din uzul curent și nu este înțeles imediat.
6. (expr.) a cădea în ~ = a ieși din uz, a se perima; a se demoda.

dezactualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + actualiza)

1. refl. a deveni inactual, perimat.

paramastită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paramastite)

1. inflamație a țesutului celular perimamar.