revoluționarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Revolutionarismus)

1. atitudine, spirit revoluționar.

revoluționariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după rus. revoluţionizirovati)

1. a îndemna la revoluție.

decembrist 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus. dekabrist)

1. nume dat revoluționarilor ruși care s-au ridicat în decembrie 1825 împotriva absolutismului țarist; decabrist.

democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.

imagism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. imagism, fr. imagisme)

1. școală în poezia engleză și americană întemeiată pe cultul exclusivist al imaginii, care pretindea să comunice prin culoare și ritm emoția directă a sensibilității poetului.
2. curent de avangardă în poezia rusă a anilor postrevoluționari, care concepea poezia ca mijloc gratuit de inventivitate imagistică.
3. preferință pentru imagini, abundență de imagini într-o operă beletristică.

sanculot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sans-culotte)

1. nume dat, sub Convenție, de aristocrați revoluționarilor francezi din cadrul mișcării populare din timpul revoluției de la sfârșitul sec. XVIII.