aforistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphoristique)

1. care are forma sau caracterul unui aforism, care enunță o maximă sumară a înțelepciunii.
2. care se referă la sau care conține aforisme, maxime sau sentințe; gnomic.

condamnatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. condamnatoire)

1. (despre sentințe) care condamnă.

deliberat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibéré)

1. adj. (și adv.) (în mod) intenționat, cumpănit; liber consimțit.
2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunțarea sentinței.
3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.

evicțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éviction, lat. evictio)

1. (jur.) deposedare de un lucru obținut legal, suferită în urma unei sentințe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva.

execuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exécution)

1. executare.
2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte.

formulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formule, lat. formula)

1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare.
2. ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane.
3. frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc.
4. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi.
5. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice.
6. soluție; mijloc, mod de a face ceva.
7. parolă.
8. (chimie) ~ semi-dezvoltată = simplificare a unei formule structurale plane, în care nu sunt reprezentate legăturile cu atomii de hidrogen.