sanidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sanidine)

1. feldspat potasic incolor, alb, roz sau cenușiu, care se găsește în unele roci magmatice efuzive.

sanidinit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ranidinite)

1. rocă magmatică din sanidină și minerale rare.

sanitar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sanitaire)

1. adj. referitor la sănătate, la igiena publică.
2. punct ~ = mică unitate de asistență medicală; agent ~ (și s. m.) = persoană din cadrul personalului medical inferior care se ocupă cu îngrijirea bolnavilor (în mediul rural).
3. (despre instalații) care servește la distribuirea, la evacuarea apei, la igiena unei locuințe.
4. s. m. ostaș din serviciul de îngrijire a răniților în armată.

sanitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. sanitation)

1. ansamblu de măsuri pentru asanarea mediului.
2. ansamblu de măsuri care facilitează eliminarea în siguranță a deșeurilor umane (fecale și urină), tratarea apelor uzate, precum și capacitatea de a menține condiții de igienă, prin servicii precum colectarea gunoiului, gestionarea deșeurilor etc.

săniuță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sanie + -uță)

1. diminutiv al lui sanie.
2. sanie mică cu care se dau copiii pe zăpadă.
3. (var.) (reg.) săinuță.

aerosanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. aerosani)

1. sanie metalică, cu un motor și o elice amplasate în spate.

ambulanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulance)

1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă.

apadană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apadâna)

1. sala tronului în palatele regilor persani.

asistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de față (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.

autoambulanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + ambulanţă)

1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.

autosalvare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autosalva)

1. acțiunea de a se autosalva.
2. autosanitară.