Dictionar

aparteu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
3. (antonim) dialog.
 

demonstrativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (demonstrativ + -itate)

1. atitudine teatrală manifestată prin preocuparea continuă de atragere a atenției anturajului asupra propriei persoane.
 

ilustrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illustration, lat. illustratio)

1. imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text.
2. ~ muzicală = însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare literară etc.; coloana sonoră a unui film.
 

miracol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle)

1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată rațional; minune.
2. reprezentație teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin.
 

operetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Operette, it. operetta, fr. opérette)

1. reprezentație teatrală cu acompaniament de orchestră, în care replicile cântate alternează cu dialoguri vorbite.
2. teatru consacrat acestui gen de reprezentații.
 

pantomim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

1. s. m. actor de pantomimă; mim.
2. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi.
3. reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații.