duroplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Duroplast)

1. material plastic macromolecular care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă într-o stare insolubilă ce nu se topește.

eutectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. eutectique)

1. (amestec chimic) care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia din constituenți.

fondant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fondant)

1. adj. care se topește (în gură).
2. bomboană ~ă (și s. f.) = bomboană cu fondant.
3. s. m. aditiv care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților.
4. medicament care ajută la reducerea unei inflamații.
5. compoziție aromatică asemănătoare șerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă și glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc.

fuzibil, -ă I

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fusible)

1. (despre metale) care se poate topi ușor.
2. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat.

infuzibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infusible)

1. (despre materiale) care nu se poate topi ușor, care se topește extrem de greu, cu temperatura de topire foarte înaltă.

-TECTIC

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. tektos „topit, solubil”)

1. „care topește, care se lichefiază”.