annată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annate, lat. annata)

1. (ist.) redevență percepută de papalitate de la episcopii și abații nou instalați, echivalând cu veniturile lor pe un an.

deficit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déficit)

1. diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; pierdere, lipsă.

dezechilibra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déséquilibrer)

1. refl. a-și pierde echilibrul.
2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata.
3. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile.

echilibra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. équilibrer)

1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni.
2. tr. a efectua o echilibrare.
3. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile.

echilibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équilibre, lat. aequilibrium)

1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.
2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.
3. ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.
4. proporție, raport just între lucruri opuse.
5. ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
6. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.
7. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească.

garant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garant)

1. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor.