Dictionar

 

vestibular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vestibulaire)

1. (anat.) al vestibulului.
 

vestibulită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vestibulite)

1. inflamație a mucoasei vestibulului vaginal.
 

antreu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entrée)

1. vestibul (2).
2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv.
 

cohleo-vestibular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cochléo-vestibulaire)

1. referitor la cohlee și la vestibulul urechii.
 
 

hol 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. hall)

1. vestibul mare într-un edificiu public; încăpere de trecere într-o locuință.