hol 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. hall)

1. vestibul mare într-un edificiu public; încăpere de trecere într-o locuință.

HOL(O)-, OLO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. hol/o/-, cf. gr. holos)

1. „întreg, integral, tot”.

holarcitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. holarctique)

1. din regiunea temperată și rece a emisferei nordice, cu o oarecare unitate de floră și faună.

holarctic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. holarctique)

1. (geografie) califică zona emisferei nordice care este situată la nord de Tropicul Racului; din regiunea temperată și rece a emisferei nordice, cu o oarecare unitate de floră și faună.

holbare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (holba)

1. acțiunea de a (se) holba și rezultatul ei; holbat.
2. deschiderea mare a ochilor de mirare, uimire, spaimă etc.
3. (fig.) privire plină de ură, spaimă sau mirare.
4. (fig.) curiozitate prea mare.

hold-up

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hold-up)

1. atac armat organizat în scopul jefuirii unei bănci, a unui birou de poștă, a unui convoi.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

actual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuel, lat. actualis)

1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.
2. s. n. holocen.

alotip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allotype)

1. (biol.) individ cu sex opus holotipului.

aluviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. alluvium)

1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.

ambivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambivalence)

1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite.
2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii.

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.