asigura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc.

confia 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confier)

1. tr. a încredința cuiva un secret, o taină.
2. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui.

confidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confidence, lat. confidentia)

1. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire.

convinge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. convincere)

1. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere.
2. refl. a se încredința de ceva.

depozita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. depositare)

1. tr. a pune (ceva) în depozit.
2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat.
3. refl. a se sedimenta.

depune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. deponere, după fr. déposer)

1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).
2. a ~ bani = a încredința bani spre păstrare (unei instituții); a ~ mandatul = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcționari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.
3. a desfășura, a executa, a presta (o muncă, un efort).
4. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanțe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).
5. intr. (jur.) a face o depoziție.