Dictionar

divulgator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. divulgateur, lat. divulgator)

1. cel care divulgă, care face public.
2. persoană care dezvăluie un secret, care comunică informații persoanelor neîndreptățite să le cunoască.
 

just, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. juste)

1. (și adv.) drept, adevărat, echitabil.
2. îndreptățit, întemeiat, legitim.
3. (despre oameni) care procedează și judecă drept.
4. potrivit, corespunzător.
 

justifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. justifier, lat. iustificare)

1. tr. a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți, a motiva.
2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale.
3. tr., refl. a (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.).
 

legitim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. légitime, lat. legitimus)

1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal.
2. ~ă apărare = situație în care se comite un act de violență justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste.
3. just, drept; justificat, îndreptățit.
 

legitima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. légitimer)

1. tr., refl. a(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal.
2. tr. (fig.) a justifica, a îndreptăți.
3. a recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim.
 

partaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. partage)

1. împărțire a unei moșteniri între persoanele îndreptățite s-o stăpânească, făcută de o instanță judecătorească sau de succesori între ei.
2. împărțeală.
3. folosirea aceluiași canal de frecvențe de emisiuni de către mai multe stații de radioemisiune.