denotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dénotation, lat. denotatio)

1. (log.) sferă (4).
2. semnificație (1).

denotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dénotatif)

1. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis.
2. (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații.

referent 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. référent)

1. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotației.

semanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sémanalyse)

1. analiza sensului unui cuvânt.
2. formă de analiză semiologică care neagă noțiunea de ideologie liberă de denotație și se concentrează asupra modului în care textul creează sens, spre deosebire de ceea ce înseamnă textul.

semnificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. signification)

1. înțeles; conținut semantic al unui cuvânt, al unui semn; sens, accepție; denotație.
2. însemnătate, importanță, valoare a unui lucru.
3. mesaj (3).

sferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)

1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru).
2. obiect având această formă; glob.
3. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească.
4. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social).
5. ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară.
6. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație.
7. (ec.) ~a producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale.