Dictionar

dog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dogue, engl. dog)

1. câine mare de pază, puternic, cu părul scurt și lins, strălucitor, cu urechile drepte, ascuțite și cu botul și fruntea curbate.
 

buldog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bulldog)

1. câine de pază și utilitar, puternic, cu capul mare, botul turtit și fălcile proeminente.
 

dogal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. dogale)

1. referitor la doge; care aparține unui doge.
 

dogat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. dogato)

1. demnitatea, funcția de doge; timpul în care guvernează.
 

doge

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. doge)

1. titlu purtat de conducătorul vechilor republici italiene Veneția și Genova.
 

dogger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dogger)

1. epoca mijlocie a jurasicului.
 

dogmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dogme, lat., gr. dogma)

1. învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toți adepții ei, care nu poate fi supusă criticii.
2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete.
 

accelerină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélérine)

1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.
 

adogmatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
5. (antonim) dogmatic.
 

adogmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adogmatisme)

1. sistem de gândire care nu admite dogmele.
 

amfigam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigame)

1. (biol.) care prezintă amfigamie.
2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.
3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.
4. (var.) amfigamic.
5. (antonim) agam.
 

angelologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angélologie)

1. parte a dogmaticii care tratează despre îngeri.
 

antidogmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antidogmatic, fr. antidogmatique)

1. care se opune dogmelor unei teologii, ale unei filozofii; care respinge dogmatismul.