Dictionar

parlament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parlement)

1. organ legislativ, eligibil, alcătuit din reprezentanți ai diferitelor partide politice sau din deputați independenți.
2. clădire unde își ține sesiunile.
 

miniparlament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mini-parlament)

1. (ir.) organism politic restrâns.
 

parlamenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parlementer)

1. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere.
 

parlamentar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. parlementaire, it. parlamentario)

1. adj. referitor la parlament.
2. regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului.
3. potrivit uzanțelor admise în parlament.
4. referitor la acțiunea de a parlamenta.
5. s. m. membru al parlamentului.
6. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic.
 

parlamentarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parlementarisme)

1. regim parlamentar.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
 

antiparlamentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiparlementaire)

1. care e contrar obiceiurilor parlamentare; împotriva uzului parlamentar.
2. care se opune reprezentării populare a partidelor politice; ostil regimului parlamentar.
 

antiparlamentarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiparlamentarisme)

1. concepție împotriva sistemului parlamentar; opoziție față de regimul parlamentar.
 

bil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bill)

1. proiect de lege propus parlamentului englez; legea votată.
 

Bundestag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bundestag)

1. camera inferioară a parlamentului în Germania.