OK
X
antialcoolic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. antialcoolique)
1.
(cel)
care
este
împotriva
abuzului
de
alcool,
care
combate
alcoolismul.
antiparlamentar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antiparlementaire)
1.
care
e
contrar
obiceiurilor
parlamentare;
împotriva
uzului
parlamentar.
2.
care
se
opune
reprezentării
populare
a
partidelor
politice;
ostil
regimului
parlamentar.
auditiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. auditif)
1.
referitor
la
auz,
la
simțul
auzului.
2.
tip
~
=
persoană
care
percepe
lumea
exterioară
mai
ales
prin
sunete.
cacofonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cacophonie, gr. kakophonie)
1.
întâlnire
de
sunete
discordante,
neplăcute
auzului;
asociere
de
cuvinte
care
redau
imagini,
fapte
neplăcute;
cacofonism.
dialog
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. dialogue, lat. dialogus)
1.
comunicare
verbală
între
două
persoane,
cel
mai
adesea,
sau
grupuri
de
persoane;
(prin
metonimie)
conținutul
prezentei
comunicări.
2.
schimb
de
opinii
între
reprezentanții
a
două
partide,
state
etc.
3.
ansamblu
de
replici
schimbate
între
personajele
unei
piese
de
teatru
sau
ale
unui
film;
pasaj
dintr-o
operă
literară
care
reproduce
convorbirea
unor
personaje.
4.
~
interior
=
replicile
pe
care
le
schimbă
cu
sine
însuși
un
personaj
literar.
5.
scriere
redactată,
lucrare
care
adoptă
forma
unui
interviu,
o
conversație
între
două
sau
mai
multe
persoane.
6.
alternare
de
fraze
muzicale
care
parcă
răspund
una
alteia,
executate
de
două
voci
sau
instrumente
ori
chiar
de
un
singur
instrument
cu
registre
diferite.
7.
(muzică)
două
părți
care
își
răspund
reciproc
și
care
adesea
se
reunesc.
8.
(expr.)
~ul
surzilor
=
conversație
imposibilă
între
doi
(sau
mai
mulți)
indivizi,
din
cauza
refuzului
reciproc
de
a
asculta
opinia
și
punctul
de
vedere
al
celuilalt
(celorlați).
9.
(antonime)
monolog,
soliloc.
disacuzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dysacousie)
1.
(med.)
dificultate
a
auzului;
stare
în
care
un
sunet
sau
zgomot,
chiar
puțin
intens,
produce
o
senzație
dezagreabilă.