OK
X
pint
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. pint)
1.
unitate
anglo-saxonă
de
măsură
pentru
capacități,
egală
cu
0,568
l
în
Marea
Britanie
și
1,136
l
în
Canada.
pintaderă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sp. pintadera)
1.
(arheologie)
ustensilă
din
lut
în
formă
de
ștampilă,
cu
o
placă
sigilară,
gravată
cu
motive
geometrice;
poate
fi
folosită
pentru
a
decora
îmbrăcămintea,
ceramica,
pâinea
sau
corpul.
pinten
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
calcar
2.
FR
éperon
3.
EN
spur
4.
DE
sporn;
stachel
5.
RU
шпорец
6.
HU
sarkantyú
pintenat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
calcaratus;
calcarifer
2.
FR
éperonné
3.
EN
calcarate;
spured
4.
DE
gespornt;
spornig;
gestachelt
5.
RU
со
шпорцем
6.
HU
sarkantyús
pințochier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. pinzochero)
1.
călugăr
franciscan,
bigot,
fățarnic.
orhidee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. orchidées, germ. Orchidee)
1.
familie
de
plante
monocotiledonate
erbacee
tropicale
cu
flori
mari,
frumos
colorate,
care
au
trei
petale,
dintre
care
una
în
formă
de
pinten
întors.
rostral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rostral, lat. rostralis)
1.
în
forma
rostrului
unei
nave.
2.
(la
vechii
romani)
coloană
~ă
=
coroană
care
imita
botul
și
pintenul
corăbiei,
dată
ca
recompensă
soldatului
care
sărea
primul
într-o
corabie
dușmană.
rostru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. rostre, lat. rostrum)
1.
(ant.)
pinten
la
prova
navelor
de
luptă,
cu
care
se
spărgea
bordajul
navelor
inamice.
2.
tribuna
oratorilor
în
forul
roman,
împodobită
cu
prore
de
corăbii
capturate
în
războaie.
3.
(bot.,
anat.)
prelungire
în
formă
de
cioc
la
partea
terminală
a
unui
organ,
prelungire
cartilaginoasă
a
botului
unor
pești.
4.
trompă
alungită
la
unele
insecte.
sforța
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (it. sforzare)
1.
a
se
forța
să
facă
ceva;
a
se
sili
din
răsputeri;
a
se
opinti,
a
se
strădui.
2.
a
supune
unui
efort
(excesiv)
fizic
sau
intelectual;
a
suprasolicita.
supieu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sous-pied)
1.
curea
(de
elastic)
cusută
de
marginea
pantalonului
și
petrecută
pe
sub
talpă
pentru
a
ține
pantalonii
întinși
pe
picior
sau
pentru
a
fixa
pintenii.
încârligat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. încârliga)
1.
îndoit,
încovoiat,
strâmbat
(ca
un
cârlig).
2.
încolăcit.
3.
(bot.)
curbat
spre
interior
(de
ex.
pinten,
spin).