OK
X
școlări
Parte de vorbire:
vb. intr., tr.
Etimologie: (v. școlar)
1.
intr.
a
învăța,
a
studia
într-o
școală;
a
fi
școlar
împreună
sau
în
același
timp
cu
altcineva.
2.
tr.
(reg.)
a
școlariza.
școlaricește
Parte de vorbire:
adv. (înv.)
Etimologie: (școlar + -icește)
1.
ca
un
școlar,
în
felul
școlarilor;
școlărește.
2.
(var.)
(înv.)
scolaricește.
școlărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (școlar + -ie)
1.
(înv.)
școlaritate,
calitate
de
școlar.
2.
(reg.)
învățătură,
studiu.
școlărime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (școlar + -ime)
1.
mulțime
de
școlari;
școlăret.
2.
totalitatea
școlarilor
dintr-o
instituție
de
învățământ.
școlărit
Parte de vorbire:
s.n. (reg.)
Etimologie: (v. școlări)
1.
învățătură,
studiu.
școlaritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. scolaire)
1.
calitatea
de
școlar;
timpul
cât
cineva
este
școlar.
școlariza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. scolariser)
1.
a
încadra
în
activitatea
de
școlar,
a
instrui,
a
pregăti
în
școală.
bursă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bourse)
1.
alocație
bănească
sau
întreținere
gratuită
acordată
de
stat,
de
o
instituție
etc.
elevilor,
studenților
merituoși
în
timpul
școlarizării.
2.
formație
anatomică
în
formă
de
sac,
plină
cu
un
lichid
vâscos.
3.
~
seroasă
=
pungă
conținând
sinovie,
în
apropierea
articulațiilor.
educator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éducateur, lat. educator)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(persoană)
care
educă
copiii,
tineretul
(în
școli);
mentor,
preceptor.
2.
s.
f.
persoană
care
se
ocupă
cu
educația
copiilor
preșcolari.
snoabă
Parte de vorbire:
adj., s.f.
Etimologie: (fr. snob)
1.
(cea)
care
admiră
și
adoptă
fără
discernământ
și
cu
orice
preț
tot
ce
este
la
modă.
2.
(cea)
care
are
tendința
să-i
respingă
sau
să-i
ignore
pe
cei
din
clasele
sociale
inferioare
sau
cu
nivel
de
școlarizare
mai
scăzut.
3.
(var.)
snobă.
școlarizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. școlariza)
1.
acțiunea
de
a
școlariza,
de
a
fi
școlarizat.
2.
încadrare
în
activitatea
de
școlar.
3.
instruire
în
școală.
4.
rată
de
~
=
procentul
de
copii
care
merg
la
școală
în
raport
cu
toți
copiii
de
vârstă
școlară.
școlaricește
Parte de vorbire:
adv. (înv.)
Etimologie: (școlar + -icește)
1.
ca
un
școlar,
în
felul
școlarilor;
școlărește.
2.
(var.)
(înv.)
scolaricește.
școlăresc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (școlar + -esc)
1.
caracteristic
școlii
sau
școlarilor;
școlar.
2.
(fig.)
care
dovedește
lipsă
de
maturitate,
de
profunzime,
de
originalitate;
copilăresc,
naiv,
simplu.
3.
(var.)
(înv.)
scolăresc,
(înv.)
școleresc.